I like.... sleepin` when the house is empty :X

Partea a doua din ce promiteam ca va fi o serie de articole vine acum. Stiam de mult ca imi place sa dorm ca un nesimtit pana undeva dupa ora 12, uneori chiar 1, chiar daca adorm la o ora rezonabila si nu foarte mica.
Dorm bine, dorm adanc, nu ma trezeste nimeni si nimic. Deseori pisica proprietate personala se urca in pat, se urca pe mine sau adoarme langa mine, dar eu ca un nesimtit ce sunt imi continui actiunea si mai in profunzime.
Nici macar o mama sau un tata tot ai mei nu ma pot trezi dimineata ( 11-12 ) decat cu o insistenta dusa undeva la maxim.

Introducerea asta am folosito nu pentru a continua cu o tipica dezvoltare a ipotezei, ci pentru a arunca direct o concluzie absolut fireasca pentru mine: somnul e superb cand nu e nimeni in casa chiar daca sunt impasibil la toate actiunile lor. Oricat de rezistent as fi, la un moment dat un zgomot mai puternic sau unul mai slabut dar sustinut intens ma va face sa deschid timid ochii si sa imi intind bratul drept catre telefon si sa ma uit la ceas. Acest lucru e fatal pentru somnul meu. O data ce am facut cunostinta cu lumina zilei nu ma mai pot intoarce in taramul viselor.

Azi, de exemplu, am dormit foarte foarte bine. Raspunsul la inevitabila intrebare "de ce?" e foarte simplu: pentru ca nu a fost nimeni acasa. Era ora 1 fara 16 minute probabil cand.. tot ce era frumos s-a spulberat cand a sunat telefonul. Cine era atat de insistent incat sa lase telefonul sa sune mai mult de 30 de secunde in care am luptat eroic sa imi mentin somnul inca in viata. Era bunica... ma invita sa mananc peste. Ce peste sa imi trebuiasca mie? A, da, un file de somn? Poate chiar un banc de somni :)).

Of, asta e cu somnul meu. Vreau sa dorm si iar sa dorm. Imi place sa dorm, dar nu ma mai deranjati fratilor. Va caut eu dimineata daca am nevoie de voi... bine?:P

Ma duc sa mananc. Deja de o ora incerc sa ma misc de pe scaun pana la bucatarie.