Le tour

Ieri a ajuns la Paris si cea dea 95-a editie a Marii Bucle. Daca inainte de Alpe d`Huez coroana era disputata de luxemburghezul Frank Schleck, australianul Cadel Evans si chiar austriacul Bernhard Kohl legendara catarare a dat totul peste cap. Spaniolul Carlos Sastre, de care tot intreba Naum disperat in comentariul in direct speriat de faptul ca nu se mai afla in grupul fruntas, si-a inceput ofensiva inca din inceputul ascensiunii. Nimic mai simplu pentru el, asta pentru ca la sfarsit, nu numai ca a castigat etapa, dar spre supriza tuturor a devenit principalul favorit la castigarea Turului luandui un avans ingrijorator lui Evans. Acesta din urma se baza pe calitatile sale de rutier de viteza si sa recupereze terenul pierdut in contratimpul din penultima etapa. Cu toata daruinta australianului, Carlos a facut un contratimp extraordinar si a ramas inaintea ultimei etape cu un avans de 1 minut si ceva secunde.

Parisul ii astepta pe toti cu bratele deschise si forfotind din toate incheieturile. Traditia spune ca in ultima etapa nu se mai intampla nimic. Bineinteles asta nu obliga pe nimeni ca in cazul in care mai are sanse la victoria finala sa nu faca nimic. Dar, e aproape imposibil; o etapa complet plata si mai presus de asta e un adevarat dineu pe sosea. Toata lumea rade, toata lumea este relaxata un lucru firesc dupa 3 saptamani de chinuri si cumpene pentru o mare majoritate a plutonului fericit ca va trece ultima linie de sosire.

Toata lumea e racordata la aceasta atmosfera: Un fotograf al binecunoscutului ziar francez de sport L`Equipe a facut schimb de casti cu un ciclist ( fotograful purta o casca de motociclist aflandu-se pe mopedul motorizat ). Ciclistii asteptau nerabdatori sa treaca pragul Parisului si sa inceapa cele 7 ture ale capitalei.

Invingator al ultimei etape a fost blegianul Gert Steegmans de la echipa din tara sa natala Quick Step. Sprintul masiv a fost si de aceasta data modalitatea de stabilire a invingatorului la Paris, echipele sprinterilor nelasand nici de aceasta data nici o scapare rutierilor ce si-au incercat norocul prin cateva tentative de evadare.

Totul nu se putea incheia decat cu un toast oferit de echipa invingatorului turului chiar pe bicicleta si cu podiumul de final cu Arcul de Triumf in spate.

Clasamentul general final il are in frunte pe spanionul de la echipa daneza CSC, Carlos Sastre ce a terminat cele 3 saptamani de tur dupa 87 de ore 52 de minite si 52 de secunde de pedalat incontinuu. El a fost urmat la 58 de secunde de australianul Cadel Evans ce a rulat pentru echipa spaniola Silence-Lotto si germanul Bernhard Kohl de la Gerolstainer.

Tricoul verde acordat castigatorului clasamentului pe puncte ( pe scurt, cel mai bun sprinter; aceasta denumire ascunde defapt adevarata insemnatate a clasamentului) a fost adus la Paris de o alta surpriza si deasemenea un alt spaniol: Oscar Freire de la olandezii de la Rabobank. Surpriza pentru ca a reusit sa ii invinga pe mult mai bine cotatii Thor Hushovd - Credit Agricole (Danemarca) si Eric Zabel - Milram (Germania)

Tricoul alb al celui mai bine clasat tanar (pana in 21 de ani) a fost primit de un alt ciclist de la CSC, luxemburghezul Andy Schleck.

Tricoul cu buline rosii (cel mai bun catarator) a fost castigat de cel care se afla pe pozitia a 3a a podiumului final germanul Bernhard Kohl (128 puncte) care nu a avut nici un contracandidat serios.

Competitia pe echipe a fost castigata evident de danezii de la TEAM CSC SAXO BANK dupa numele lor complet.

In fine, ultima distinctie cea acordata celui mai combativ ciclist al turului a fost acordata (nu corect dupa parerea mea, dar e evident de ce a primit el acest lucru) francezului Syulvian Chavanel.

Pana la anul, cand sper ca Turul Frantei va mai creste putin in spectaculozitate mai e ceva.

Aurevoir Le Tour !