I like...walkin` in the rain

M-am tot gandit la chestii pe care sa le scriu despre mine pe blog. Nu toate chestiile pot fi spuse evident, dar pana la urma ce mai conteaza?
Asa ca am sa scriu o serie de articole denumite generic " I like...". un fel de Stiati ca despre mine :)).
Azi dimineata am descoperit o chestie destul de ciudata pentru mine. Ramas fara masina temporar si cu bani din ce in ce mai putini am luat o hotarare ce avea sa imi schimbe viata (mi-a placut cum suna continuarea dar nu are nimic de-a face cu realitatea, nu mi-a schimbat nici o viata ci poate doar ma va face sa racesc). Am zis ca e mai bine sa merge de la Laguna pana la Sc4 sa iau un taxi, decat sa il chem pana aici, pe langa asta nu am luat nici umbrela necrezand ca ploaia e chiar atat de patrunzatoare pe cum urma sa fie. Mi-am luat telefonul, mi-am pus castile un ureche, mi-am inchis bluza de la trening pana undeva pe la nivelul nasului, mainile in buzunar si mult curaj prin ploaie! mi-am spus.
Nu am apucat sa merg prea mult si nu stiu ce melodie destul de "grabita" mi-a trezit sentimentele si trairile prin ploaie. Mai exact nu mai simteam nici ploaie, nici frigul timid ce incerca sa ma cuprinda pana atunci. In cei, nu stiu.. ,500 de metri pe care i-am facut prin parcare pana la taxiuri multe, multe ganduri mi-au strabatut in lung si in lat capusorul meu minunat, luminat si mai ales ud. Am constatat cu o uimire pozitiva ca imi place sa ma plimb prin ploaie si mai ales ca acest lucru ma face sa meditez profund. Cu siguranta daca nu exista muzica ce imi inunda, ca sa raman in aceeasi camp semantic, urechile nu aveam parte de aceeasi stare, de aceeasi placere.
Fiecare miscare a mainilor, picioarelor, capului sau fiecare geste de-al meu il simteam ca fiind in ritmul muzicii... mai aveam putin si ma simteam ca sunt un actor dintr-un videoclip.

E o chestie noua pentru mine, sa imi placa ploaia. De obicei, nu trebuie sa ploua si sa ma gandesc la o astfel de vreme e deajuns sa ma indispuna si sa nu mai am chef de nimic. Acum a fost altceva care m-a facut sa ma simt foarte bine si sa uit complet ca merg printr-o ploaia tampita.
In fine.. totul s-a terminat cand m-am urcat in taxi si am plecat spre destinatia bine stabilita. Senzatia a fost reluata cand m-am intors acasa si am hotarat sa merg pe jos. Sunt un ciudat stiu. Eu chiar m-am simtit ok si asta cred ca e deajuns.

Cine credea....?